Istoric

580892_155383054597629_76775596_n

Oraşul Sighetul Marmaţiei (numit în trecut şi Sighetul Maramureşului) este atestat documentar în anul 1326 şi ca oraş în anul 1352. Capitală de peste şase veacuri a Maramureşului istoric, oraşul Sighet are urme de vieţuire umană din paleoliticul superior (10.000 î.Cr.), neolitic, epoca bronzului şi epoca fierului; aşezarea de pe dealul Solovan din perioada dacică ne dă dreptul a afirma că teritoriul oraşului a fost locuit permanent de comunităţi umane din cele mai vechi timpuri până în zilele noastre. Aşezat la confluenţă de ape şi văi, oraşul Sighet a polarizat economic şi comercial zona Maramureşului. Cetatea de pe Solovan, de la începutul epocii fierului, una din cele mai mari aşezări fortificate din România, a fost supusă atacurilor în contextul exploatării metalelor din munţii Maramureşului. Numeroase urme ale dacilor liberi din zonă (Onceşti ,Călineşti) şi descoperirile arheologice din feudalismul timpuriu certifică arheologic perimetrul oraşului ca vatră de existenţă a strămoşilor noştri daco romani şi apoi români.

De la mijlocul veacului XIV, Sighetul devenea un centru înfloritor, odată cu dezvoltarea urbană şi intensificarea meşteşugurilor şi a comerţului. Se păstrează şi acum importante mărturii documentare ale breslelor oraşului în special a cizmarilor din sec XVII – XIX.

O statistică din 1700 arăta ca la Sighet existau 14 bresle. Dezvoltarea continuă a oraşului duce la acordarea de privilegii importante. La 1611 principele C. Bathory întăreşte privilegiile Sighetului, iar în 1659 împăratul Leopold I acordă oraşului drept de stemă: Capul de bour; treptat este menţionat de Miron Costin care afirmă că Sighetul, Capitala Maramureşului, are ca stemă capul de bour, ca stema Moldovei. Asemănarea este certă dacă reamintim că Sighetul a fost feuda urmaşilor lui Dragoş Vodă.

Cea mai veche construcţie rămasă până azi, este biserica reformată (sec. XIV), care este şi cea mai înaltă clădire din oraş (aprox.60m). Clădirea Comitatului Maramureş (Palatul Prefecturii) este de la sfârșitul sec. XVII (1691-1697).

Oficialităţile şi populaţia oraşului au dat o atenţie deosebită învăţământului şi culturii, oraşul fiind un focar de iradiere pentru întreg Maramureşul şi zonele învecinate. La 16 feb. 1700, Congregaţia comitatului decide ca şcoala să fie întreţinută din bani publici. La şcoală se predă teologia, filosofia, matematica, limbile greacă şi latină. Cum toţi sighetenii ştiu, şcoala piaristă a fost înfiinţată în anul 1730, în timpul împăratului Carol al VI-lea.

În cursul istoriei, alături de români în oraş şi în zonă s-au stabilit oaspeţi maghiari şi germani, ucraineni din sec. XVIII, evrei şi alte populaţii. Populaţia oraşului a crescut constant, de la 1.000 de locuitori în sec. XVI, la 2.300 la 1778, 3495 la 1785, 5.908 la 1840, 10.852 la 1880, 21.370 la 1910, 25.800 la 1940 (în ian.1945 sunt doar 13.013 locuitori), 36.000 la 1976, 41.730 în anul 2007. Oraşul a suferit în cursul istoriei şi numeroase calamităţi: devastarea tătarilor în 1717, mari incendii (1802, 1853), cutremure (la 1790, 1800) epidemii de ciumă şi holeră (1792, 1831 etc.). Viaţa însă se reface şi oraşul reînvie ca pasărea Phoenix, din propria cenuşă. Viaţa economică şi social-culturală a Sighetului s-a dezvoltat în specificul central-european al perioadei moderne. Se construiesc şcoli: dacă prima şcoală atestată în oraş este amintită la 1540 (şcoala calvină) după reforma religioasă se dezvoltă învăţământul catolic. În anul 1802 începe construirea şcolii cu etaj care după 1859 îşi ocupă rangul de unitate de învățământ superior, ca facultate de drept de 4 ani, funcţionând până în anul 1918.

Populaţia românească, majoritară în zonă, şi-a instruit la început tinerii la şcolile calvine sau catolice. Deschiderea politică după revoluţia de la 1848/1849, funcţiile în comitat, inclusiv cea a Comitetului Suprem al Maramureşului deţinut de români, au permis înfiinţarea la Sighet a „Asociaţiunii pentru cultura poporului român din Maramureş”, care, în 1862 înfiinţează pentru români. Institutul românesc a dat în cei 100 ani de funcţionare peste o sută douăzeci de dascăli, cei care vor pregăti conştiinţele pentru înfăptuirea autorităţii naţionale.

La sfârşitul sec XIX şi începutul sec. XX la Sighet apar numeroase asociaţii cu caracter economic şi religios. Apar tipografii, se editează ziare şi reviste, se tipăresc lucrări în principalele limbi ale populaţiei zonei (românii maghiarii, evreii, germanii, ucrainenii). Punerea în funcţiune a căii ferate ce lega Sighetul de Polonia şi Bucovina (1872) face din Sighet un important centru comercial. Intră în funcţiune folosind fabrici de cherestea, de mobilă, şi mai multe bănci. În anul 1893 în Sighet se introduce iluminatul electric stradal, oraşul fiind, după Timişoara al doilea oraş din aceste părţi care beneficiază de progresele economiei moderne.

La Sighet se organizează conferinţe şi expoziţii (1900 etc.) care pun în evidenţă progresele din zonă. Ştiinţele iau un orizont deosebit. În Sighet activau doi academicieni renumiţi pe plan naţional şi european. Ioan Mihalyi de Apşa (1844-1914), autorul Diplomelor maramureşene din secolele XIV şi XV (Sighet 1900), membru corespondent al Academiei Române(1901) şi Szilaghy Istvan membru al Academiei de la Budapesta.

Primul război mondial a adus mari influenţe populaţiei oraşului şi zonei, dar şi posibilitatea înfăptuirii unităţii naţionale a României. La 22 noiembrie 1918, la Sighet (în piaţa centrală a oraşului) se desfăşoară o mare adunare naţională a românilor maramureşeni care alege Sfatul Naţional şi hotărăşte trimiterea delegaţiilor la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918, care a hotărât unirea cu celelalte provincii româneşti în hotarele României Mari.

În anul 1919 se deschid la Sighet importante şcoli româneşti: Liceul „Dragoş-Vodă”, Liceul de fete „Domnița Ileana”, Şcoala normală de băieţi „Regele Ferdinand”, un gimnaziu comercial mixt, un liceu comercial de băieţi, un liceu comercial de fete. În Palatul Cultural se înfiinţează „Muzeul etnografic al Maramureşului”, cu importante colecţii de obiecte, covoare, cărţi vechi şi manuscrise. (1926)

La Sighet în perioada interbelică apar peste 20 de ziare „Sfatul” (1918-1919), „Gazeta Maramureşului” (1920), „Graiul Maramureşului” (1932-1940; 1947-1948), „Maramureşul” (1923-1926), „Gazeta maramureşeană”, „Munca” (gazetă bilingvă). Apar şi numeroase gazete literare: „Căminul nostru, „Zări senine”, „Praguri culturale”, „Viaţa şcolară” etc.

Dictatul de la Viena (30 august 1940) şi al doilea război mondial au adus imense suferinţe populaţiei oraşului, în deosebi, evreilor şi ucrainenilor. Peste 38.000 de evrei din Maramureş (12.500 din Sighet) au fost deportaţi în lagărele morţii şi exterminaţi. Stau mărturie acestei tragedii documentele de la Muzeul Culturii şi Civilizaţiei evreieşti, Casa Elie Wiesel, aparţinător Muzeului Maramureşului, Monumentul Holocaustului de pe locul fostei sinagogi distruse (1944) şi mărturiile laureatului Premiului Nobel pentru Pace, Elie Wiesel. Sfârşitul celui de-al II-lea Război Mondial (1945) este marcat de întoarcerea refugiaţilor şi încercările de refacere a oraşului.

Desfiinţarea judeţului Maramureş cu capitala la Sighet (1950) duce la transformarea oraşului într-o localitate fără prea mare importanţă în Regiunea Maramureş. Doar eforturile cetăţenilor Sighetului şi dezvoltarea social-economică prin industrializare fac posibilă creşterea oraşului în zestrea economică şi în cea edilitară. Se ridică noi cartiere de locuinţe.

 Scurt istoric:

● 1326 Prima atestare scrisa a localității Sighetul Marmației;

● 1334 Prima mențiune clara a orașului. Apare in documentele papale;

● 1346 Amintirea vicariatului catolic din Sighet in documentele papale;

● 1352 (19 febr.) – privilegiile orășenești acordate în 1329 de către

Carol Robert celor patru așezări de „oaspeți regali” din Maramureș

(Visc, Hust, Teceu, Câmplung) se extind și asupra Sighetului prin

diploma data de Ludovic I regele Ungariei;

● 1383 Apare cea mai veche emblema a Maramureșului;

● 1385 Orașul Sighet apare ca reședința comitatensă de unde se emit

documente;

● 1397 „Villa nostra libera … Zyget”… aparține familiei Drăgoșeștilor.

Sarea este principalul element de comerț;

● 1472 Matei Corvin întărește privilegiile orașului;

● 1551 Sighetul are dreptul de a tine târguri;

● 1556 Biserica romano-catolica este preluata de reformați cu

majoritatea credincioșilor, tot acum funcționează și scoală

confesională;

● 1700 (16. febr.) Congregația comitatului decide ca școală reformată

să fie susținută din banii publici;

● 1702 Leopold I reconfirma statutul regal al orașului

● 1706 Existenta a 14 bresle;

● 1711 Împăratul Leopold acorda dreptul de stema orașului (capul de

bour-zimbru).

● 1717 Ultima invazie a tătarilor, aceștia jefuiesc bogățiile sighetenilor

ascunse în biserica reformată (în cele din urmă, tătarii au fost nimiciți);

● 1730 Apar primii piariști în frunte cu Crisostom care vor pune bazele

construirii bisericii romano-catolice, si a scolii piariste care era

frecventata si de elevi romani.

● 1773 Iosif al II-lea vizitează orașul;

● 1775 Se inaugurează noua clădire a scolii piariste cu 188 elevi

(actualul muzeu).

● 1786 Mare foamete;

● 1816 Pe toate edificiile publice s-au afișat însemnele imperiale:

Vulturul cu doua capete; limba oficiala – germana; limba de cancelarie

și în congregația comitatensa – latină;

● 1845 Deschiderea grădiniței de copii a orașului;

● 1860 13 dec – Înființarea „Asociațiunii pentru cultura poporului roman

din Maramureș”;

● 1862 Își începe activitatea Preparandia romana (Institutul de

Învățători care va da peste 120 de învățători români);

● 1867 Se înființează „Societatea de lectura a romanilor din

Maramureș Dragoșiana”;

● 1877 Numele orașului este scris pentru prima data Sighetu

Marmației (Gazeta de Transilvania);

● 1900 Ioan Mihalyi tipărește la Sighet primul volum de „Istoria

Comitatului Maramureș – Diplome Maramureșene din sec. XIV – XV” –

pentru care, și în general pentru munca sa, va primi

premiul Academiei Române (1901);

● 1911 Se deschide Clubul Sportiv cu secții de fotbal, tir, lupte si tenis

de masa;

● 1913-1914 Are loc procesul de la Sighet, unul din cele mai cunoscute

ale imperiului Austro-ungar. 94 de ucraineni au fost condamnați

pentru trecerea la ortodoxie. Liderul acestora, Alexie

Cabaliuc (Cuv. Alexie Carpatinul) este deținut în penitenciar timp de 4

ani;

● 1918 22 noiembrie – Se înființează Consiliul National Roman – Dr.

Vasile Chindriș președinte, prof. I. Bilțiu Dăncuș secretar si Lt.

Florentin Bilțiu Dăncuș – șeful Gărzilor Naționale – 7 dec. apare

primul ziar romanesc „Sfatul” 1919 Se organizează Asociația Sportiva

„Samson” cu secții de fotbal, box si atletism;

● 1926 Cu ocazia Congresului National al profesorilor de geografie din

Romania care s-a ținut la Sighet se deschide Muzeul Etnografic

organizat de G. Vornicu;

● 1938 Se deschide o Episcopie Ortodoxa misionara;

● 1940 Dictatul de la Viena – Maramureșul încorporat Ungariei hortiste.

Tot acum apare „Istoria Maramureșului” de Alexandru Filipașcu;

● 1945 Vremelnic, Maramureșul este încorporat Ucrainei subcarpatice

prin diversiunea organizată de Odoviciuc. După scurt timp prin

acțiunea țăranilor din satele Maramureșului conduși de preoți

si dascăli, pe plan diplomatic, Maramureșul reintra in granițele firești;

● 1945 Se înființează clubul sportiv „Tisa”;

● 1948 Sunt naționalizate fabrici, cele trei tipografii si toate băncile;

● 1950 La închisoarea din Sighet sunt întemnițați tinerii opozanți

liceeni, miniștri, șefi de guvern, liderii partidelor istorice, generali,

academicieni si oameni de cultura, opozanți ai instalării comunismului

în România

● 1950 In 6 septembrie se desființează județul Maramureș cu reședința

la Sighet fiind incorporat regiunii Baia Mare, sistem administrativ

impus de ocupația sovietica. 1952 Finalizarea liniei ferate

Vișeu-Salva;

● 1957 Se deschide Școala Sportiva cu o secție de lupte;

● 1960 Începe construcția cartierelor de blocuri din oraș;

● 1967 Se pun bazele primului teatru popular;

● 1968 Reorganizare teritoriala;

● 1972 Se adopta o noua stema a municipiului;

● 1989 Revoluția cuprinde și Sighetul;

● 1989 Apare primul ziar post-comunist din Sighet (Tribuna Marmației);

● 1996 Deschiderea traficului feroviar spre localitățile Teresva si

Rachiv (Ucraina);

● 1997 Se înființează liceul ucrainean Taras Sevcenko;

● 2001 Se înființează liceul maghiar Leovey Klara;

● 2006 Aducțiunea gazului metan;

● 2007 Deschiderea podului rutier si punctului de trecere a frontierei

Sighet-Solotvino.

pret-carburant

Meteo

Trafic website

Trafic Unici

Trafic Pagini|Hit-uri |Trafic Unici

  • Ultimele 24 ore: 9
  • Ultimele 7 zile: 279
  • Ultimele 30 zile: 1.096
  • Online acum: 0